Nu stiu de ce dar ce curand am inceput sa ador furtunile. Defat mint! De cand eram mica imi placeau dar eram prea speriata de ele ca sa imi dau seama. Acum vreo luna am fost prinsa acasa la bunicii mei in mijlocul unei furtuni, fara curent, si surprizaa nu mi-a fost frica :|. Daca eram acasa eram ascunsa sub patura cu perna pe cap sa nu aud sau sa vad furtuna de afara. In schimb acum cat eram la bunici m-am intors doar cu spatele la geam si am dar muzica de la mp3 la maxim ca sa pot sa dorm, nu am facut asta de frica.
Cand eram mica daca era furtuna afara trebuia sa stau cu cineva in camera, si nu plecam pana nu eram sigura ca s-a terminat. Dar acum daca vad ca se aduna norii grei afara stau pe geam si privesc fulgerele. Imi place senzatia care ti-o da o furtuna, adrenalina aia ca oricand se poate intampla ceva.
Tot cam acum o luna, defapt in urma cu vreo 3 saptamani, o prietena de a mea a ramas blocata undeva afara langa un deal pe timp de vijelie si m-a sunat sa ma duc sa o iau daca pot. Afara fulgera non-stop, dar nu m-am dat inapoi, cum as fi facut mai demult, am plecat cu umbrela dupa mine, care btw s-a si rupt =)), in cautarea prietenei mele care ma ghida prin telefon :)). Eram dupa mine cu 2 umbrele si un telefon la ureche pe un drum de tzara aproape pustiu langa un deal in varful caruia a lovit un fulger :)). Am ramar doar cu o umbrela care din cauza vantului nu am putut sa o deschid si uite asa m-am facut fleasca. Cum am ajuns acasa m-am aruncat intr-un dus fierbinte, si am aruncat in mine cu o pastila preventiva de raceala, in caz de orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu